Au trecut mai bine de 5 săptămâni de când anormalul a devenit normal, de când ai aflat de locuri de muncă care au dispărut peste noapte.

Un exemplu concret este Sebastian care a aflat că o parte dintre colegii lui din departamentul de creație că au fost trimiși în somaj tehnic. Evident că-i trec prin cap o mulțime de întrebări. Cine urmează? O să fiu și eu pe listă? Și dacă nu cum o să mă descurc cu toate proiectele în derulare?

În drum spre casă întrebările i se derulează rapid prin minte, și-a propus să discute cu prietena lui despre asta, chiar mai mult e dispus să se uite după joburi noi.

Sebastian nu este un caz unic în această perioadă, până la 20 aprilie peste 1 milion de oameni au fost trimiși în șomaj tehnic sau joburile au fist desfiintate. Din păcate lipsa strategiilor și viziunii individuale, dar și implicare scăzută a departamentelor de HR fac ca oamenii să nu fie siguri pe ei și mai mult să aibă încredere că se pot adapta si performa într-un alt job.

De aici se naște întrebarea: De ce schimbarea este atât de dificilă?

Creierului nostru îi place siguranța și calea bătută, iar când se află în fața unei alegeri traduce răspunsul în funcție de ce percepe: amenințare sau provocare. E foarte ușor să spui cuiva “nu te mai plânge” sau eternul “gândește pozitiv”.

Tu decizi cum vezi schimbarea! Dacă o detectezi ca fiind amenințare, atunci corpul tău reacționează pe măsură: inima bate mai tare, sângele circulă cu viteză, toate astea fiind un stress negativ. Toate resursele de care dispui se risipesc controlând starea fizică. Amenințarea pune presiune asupra ta deoarece crezi că trebuie să depășești niște limite pe care ti-i le pui singur, devii anxios și îți repeți că “tu nu poți face asta” și nu poți vedea nicio soluție de ieșire. Imposibil să detectezi luminița de la capătul tunelului

Dacă vezi schimbarea ca pe o provocare, sesizezi și oportunitatea. Ai putea dobândi noi cunoștințe, ai putea descoperi resurse interne, noi de care nu erai conștient. Toate astea sunt detectate de corp ca fiind un stress pozitiv, inima bate cu putere, dar rezistența vasculară este mică. Și toate emoțiile astea se văd pe față.

De reținut că felul cum privești schimbarea îți alterează starea mentală. fizică și emoțională. Toate astea dacă se repetă vor lăsa urme și cele mai vizibile sunt cele de pe chip. Fără prea mult studiu de specialitate, nativ suntem înzestrați cu abilitatea de a detecta o față senină sau una extrem de încrâncenată.

Ghidează-ți mintea și transformă amenințările în provocări

vestea bună este că poți vedea amenințările ca pe niște provocări, dacă faci câteva exerciții de percepție.

  • ai detectat amenințarea? imediat transform-o în oportunitate
  • pentru fiecare pas în direcția bună, premiază-te
  • dă-ți șansa să experimentezi în permanență. exersezi și scoți cea mai bună versiune
  • caută-ți un mentor, profesor, senpai, coach care să fie alături de tine

 

Ne întoarcem la exemplul Sebastian și vedem schimbarea ca pe o amenințare. rămânem blocați , anxioși cu riscul de a cădea în depresie, fără a putea continua proiectele, blocăm latura creativă sau vedem oportunitatea de a pune la bătaie cele mai bune resurse, experimentăm soluții noi pe care nu le puteam exprima când lucram într-o echipă pentru că nu era acela rolul nostru.

 

Pe curănd.